Un berbec ce-avea de-o vreme DNA-ul pus pe urmă,
Ocupând de trei decenii funcție înaltă-n turmă,
S-a gândit că ar fi timpu-n public să se mai exprime
Și în iarmaroc să facă iar, o baie de mulțime.
Pieptenă pe dată blana sură și puțin uzată,
Ba și-a pus cu obstinență și o roșie cravată,
Behăind apoi o oră cățărat pe o movilă,
Către alte dobitoace care îl priveau cu milă.
La sfârșit, să se distreze, cum făcea când era miel,
S-a suit cam anacronic și masiv în carusel
Și s-a învârtit o vreme, dar fiindcă i-a plăcut
Repetă figura, lacom, iarăși de la început…
Cea de-a treia învârteală pare-se-i veni de hac,
Că îl apucară-n dată amețeli și în stomac
Gheare multe, nemiloase, îl tocau în mod cumplit,
Că se prăvăli, ca sacul, când mașina s-a oprit.
Morala 1
Și berbecul când visează un ciolan sau o ciozvârtă,
Chiar de n-are multă minte, este apt să se învârtă!
Morala 2
Lăcomia când te-mpinge, de avere obsedat,
Poți să dai și de necazuri când te-nvârți exagerat!
Morala 3
Când ai funcție înaltă, poți ușor să calci pe bec,
Învârteala multă strică, mai ales când ești berbec!
Lasă un răspuns