Fabulă de cuplu

Având copii, nevastă, un măgar
Se opintea din răsputeri la car,
Dorind să-l mulțumească pe stăpân
Și să-și câștige rația de fân.
Nevasta sa, stătea mai mult acasă,
În capoțel și îi punea pe masă,
Doar boabe de porumb luat din șură,
Să nu își strice scumpa manicură,
Fiindcă măgărița pasămite,
Avea mai nou copitele vopsite.
Dar într-o zi măgarul cam stresat,
C-avea povară mare de cărat,
Să ducă cu stăpânul la obor,
O implora să-i fie de-ajutor.
Soția a-ncercat să îl refuze,
Ba a țipat și-a dat mărunt din buze,
Însă măgarul dur și cam ursuz,
A zis că nu acceptă un refuz,
Așa că fără multă veselie
Au început să tragă la cocie.
La început, o mie de ocale,
Au tras ușor, fiindcă era vale
Și soața a-nceput să comenteze,
Că n-ar fi trebuit s-o deranjeze
Pentru un lucru simplu si ușor,
Ba chiar l-a invitat stăruitor,
S-o lase doar pe ea la car să tragă,
Că el e o nevolnică mârțoagă.
Măgarul enervat de-așa atac,
Pe loc soției i-a făcut pe plac
Și a lăsat-o ca să se descurce…
Văzând că drumul a-nceput să urce.
Rămase măgărița înhămată,
Să tragă la căruța încărcată,
Ce se împotmolise-n porumbiște
Și nu putea cu nici un chip s-o miște.
I se-nfundau copitele în tină,
Mergând pe poante ca o balerină,
Efortul ei nevalorând un sfanț
Căzu epuizată într-un șanț,
Pe când măgarul ce privea din vale
A tras grăbit vreo două-trei morale:
Morala 1:
Când trage greu al căsniciei car,
E demn de tot respectul și-un măgar.
Morala 2
Chiar dacă-ți dai cu ojă și cu fard,
La greu, poți da cu oiștea în gard.
Morala 3
Și pe asfalt, dar și când e noroi,
Căruța-i mai ușoară când trag doi!