Fabulă literară

Un măgăruș, isteț nevoie mare,
Tentat în zori de zi, de Aghiuță,
Înduioșat de razele de soare
Ce se oglindeau pe-o roată de căruță,
Răgi cu foc, în curte să se știe,
Că-i un talent și scrie poezie.
La început nu a avut pretenții:
A început să mâzgăle pereții
Întâi la grajd, la șură, la stăpâni,
Și-apoi la alte case din vecini,
Chiar dacă-a suportat, din greu supliciul,
Ce-l ofereau stăpânii săi, cu biciul.
De remarcat că gândurile sale
Se limitau la scene pastorale.
Deși a declanșat frecvent scandaluri,
S-a apucat să țină recitaluri,
Cu-atâta profunzime si tărie,
Că toți sunt condamnați la insomnie,
Pe-o rază de nu știu de câte mile:
A fost un gest fatal, că Nea Vasile,
Stăpânul său, tăran, ce nu prea știe
Ce e adevărata poezie,
Pornit de un instinct răzbunător,
L-a dus și l-a vândut la abator.

Morala
Chiar dacă ai talent, nu fi măgar ,
Când te măsori cu-n critic literar.