Motanul, amator de frumuseți
Și conștient că are nouă vieți,
Ducea o viață amoroasă, plină
De aventuri și de adrenalină.
Se strecura ca umbra prin tufișuri,
Se cățăra și pe acoperișuri,
Sfidând cățeii fără pic de frică,
De-i apărea în față o pisică.
În cartier, era deja vestit,
Invidiat, dar și pe-ascuns bârfit,
De mâțele bătrîne mai ales,
Ce îl doreau, dar fără de succes.
Pisoii, aveau blăni de leoparzi,
Deși oficial erau bastarzi,
Gălbui, cu pete pe spinări și coaste,
Aduși pe lume ca prin copy-paste,
De-acest motan adus de prin Moldova,
De la Vaslui, un fel de Casanova!
Având pretenții anormal de mari,
El a intrat și-n codrii seculari,
Să-i pice-n gheară, fără pic de vină,
Ceva, o prospătură de felină,
Să-l ușureze de hormoni și stres,
Pe care să o treacă-n palmares.
Deodată, din boschetul cu verdeață
A apărut o mâță zâmbăreață,
Înaltă, cu picioare longiline
Și-o blană presărată cu buline.
A-ngenuncheat în fața ei, pierdut,
Privind-o lung, visând la un sărut,
În timp ce-i țopăiau în pantaloni
Bătuta, un noian de feromoni.
Dar n-apucă să-i spună mai nimic,
Despre amor și dansuri din buric,
Că fără zgomot, fără nici un pâs,
A apărut chiar lângă ea un râs,
Bărbatul ei, ce hohotind în barbă,
L-a apucat și l-a trântit în iarbă,
Băgându-l la doi metri în pământ,
Făcînd instant, din păcătos, un sfânt!
Morala 1
Un râs e vesel, un glumeț sadea,
De nu te dai și la nevasta sa.
Morala 2
Trimite la femei doar un surâs,
Căci de insiști, e risc să mori de râs!
Morala 3
Pisica pică-ntr-una în picioare…
Dar bineînțeles, dacă le are!
Lasă un răspuns