Rechinul cu o slujbă însemnată
Bagase spaima în întreg oceanul:
Pe subalterni îi digera pe dată,
De își făceau sau nu își făceau planul.
Pescarii se-ascundeau de el cu frică,
Caci bântuia cumplit, ca un taifun.
Neptun atât a apucat să zică:
-Feriți-vă de el ca e nebun!
A jefuit corăbii scufundate
Și-a pus în conturi banii fără de jenă,
Dar ce a pus curând capac la toate,
Și-a înșelat nevasta c-o sirenă.
Dar după-atâta spaimă și teroare,
A răsuflat oceanul ușurat,
Când un delfin aduse-o veste mare,
Că l-a găsit pe monstru… înecat.
Morala
Destinul i-a jucat un renghi urât,
Căci i-a rămas… un peștișor în gât!
Lasă un răspuns