Fals Moș Crăciun

Vecina mea de la etajul trei,
Nevastă de șofer de cursă lungă,
Cu doi copii micuți, dorind și ei,
Ca Moșul plin de daruri să ajungă,
A apelat la mine să mă-mbrac
În roșu, să-mi pun barbă și costum
Și să apar la ușă cu un sac,
Chiar de-a venit și soțul de la drum.
Cum nu pot s-o refuz, m-am deghizat,
Să am curaj, luai și o tărie,
Chiar și-o colindă scurtă-am învățat…
Și-am apăsat de-Ajun, pe sonerie.
O ușă s-a deschis cu zgomot mare,
N-am spus „Ho Ho” că am căzut afiș,
Chiar jos în hol, fiindcă-ntre picioare
Mi s-a-ncurcat cățelul, un caniș.
M-am ridicat cu mari dureri de șale,
Gemând cumplit, m-am așezat pe-o ladă,
Cu dreapta îmi făceam masaj, cu jale,
Cu stânga-mi țineam barba să nu cadă.
Apoi ajuns-am în sufragerie,
Sub brad ce-avea de becuri un mănunchi,
Copiii spus-au câte-o poezie,
În timp ce îi țineam pe un genunchi.
Inopinat, cel mic, un prichindel,
A dovedit curând că e precoce:
În timp ce se juca cu-al meu inel
A spus deodată cu umor în voce:
-Tu nu ești Moșul, nu-i nici un mister,
Știu ghiulul și mi-am dat pe dată seama:
Ești nenea care șade la parter
Și care vii să o adormi pe mama!