Înot tăcut în marea de nisip,
Visând o oază s-o transform în port,
Clepsidra tace, timpul este mort,
De sare mi-este masca de pe chip.
Secunda iar comite un avort,
Iar ceasul bate sec, stereotip,
Înot tăcut prin marea de nisip,
Visând o oază s-o transform în port.
Adânc în creier am înfipt un cip,
Degeaba ridicat-am zid de fort,
De mine fug, un inutil efort,
Mă lupt cu-același eșuat tertip…
Înot tăcut în marea de nisip.

Lasă un răspuns