Un boa făcând multă foame,
Simțindu-și stomacul cam greu,
Pierzând zi de zi kilograme,
Jură să mănânce un leu.
Suit în copac, în savană,
Văzu cum un pâlc de feline,
Mânca tacticos o sărmană,
Văcuță cu zile puține..
Tiptil se târâ ca o umbră,
Având cei doi lei la ofertă,
Dar c-o presimțire cam sumbră,
Leoaica era în alertă.
Când boa i-a prins în strânsoare
Bărbatul, în cercul de-oțel,
Sări și îl prinse în gheare,
Înfipse și colții in el.
O clipă și marea reptilă
Plăti odiosul tupeu
Căci nu avu parte de milă…
Dorindu-și la masă un leu!
Morala
Își are menirea
Să pună avarii pe brânci,
Căci leii n-aduc fericirea…
Îi strângi, dar nu poți să-i mănânci !
Lasă un răspuns