Primesc lumină doar prin borta cheii
Și când aceasta nu se află-n broască;
Încep să cred că bezna e firească,
Iar cu lumină se înfruptă zeii.
Simt părul aspru răzbătând prin bască
Și cum îmi rag nervoși în țeastă leii,
Simt vag c-au înflorit afară teii,
Iar caii nopții-au început să pască.
Îndur de ani de zile un supliciu,
Dar sunt damnat și nu am de ales.
Sunt fluturul de noapte, de serviciu,
Ce-ndură inefabilul eres…
Scot degetul, timid, prin orificiu,
Doar să primesc lumină, wireless!
Lasă un răspuns