Doi fluturi ce iubeau aceeași floare
Și sufereau cumplit de gelozie,
Se învârteau în jurul ei, la soare,
Fiind orbiți de-o cruntă dușmănie.
Făceau în zbor riscante piruete,
Și loopinguri, ce-i drept, fără egal,
Visând ca ochii florii să-i desfete,
Dar si să-l eclipseze pe rival.
Nu apuca nici unul să ajungă
Să îi sărute chipul ei frumos,
Ci se-nvârteau cât ziua e de lungă,
În zborul lor steril și plicticos.
Dar într-o zi de marți, când la aleasă,
Se alergau în jocul lor barbar,
Au nimerit de-a valma, într-o plasă
Trezindu-se vecini în insectar…
Iar floarea cea frumoasă, răbdătoare,
Sătulă de scandal, trecu la fapte
Și a găsit rapid o consolare,
Iubindu-se c-un fluture de noapte.
Urzica, din vecini, invidioasă
Și ce în van visa la o lipeală
Albastra floare-a prins să o bârfească
Având pretenții că ar fi MORALĂ .
Morala1
Când doi se bat și se urăsc de moarte,
De obicei câștigă terța parte.
Morala 2
Când pipota de gelozie-ți crapă,
Sunt șanse mari să încasezi o țeapă!
Morala 3
Când suferi în probleme de amor,
Din noapte-apare-un binevoitor!
Lasă un răspuns