Sexagenar uitat de frați,
Cu simțurile tot mai slabe,
Observ că nu doar în Carpați,
Ci și la șes e plin de babe.
Mai scormonesc prin tomberon,
Sunt bani puțini, lovi-i-ar gaia,
Dar când pun sarea din flacon,
Cu gândul sunt pe Himalaya.
Cu lama mă crestez ușor,
Îmi tai urechea, simt dureri
Și țip precum condoru-n zbor…
Pe vârf de Anzi Cordilieri.
Am fost În Țara cea de Sus,
La Putna, însă ce folos,
Eram pe vremuri zilnic dus,
Umblând prin Țările de Jos.
Gândesc la Mariana des,
Când năclăit, mustind de apă,
În patru labe-ncerc să ies
În fața casei, dintr-o groapă.
Vecina sapă aplecată,
Cartofii, nalți în miezul verii,
Cum fusta-i este ridicată,
Tânjesc la Peștera Muierii.
Îmi amintesc de mama sa
Cea decedată de pelagră,
Când roșiile le lega,
Aveam în față Marea Neagră.
Stau cu picioarele-l lighean
Pun sare, sunt lovit de soartă,
Și-n timp ce salivez spontan,
Regret amarnic Marea Moartă!
Lasă un răspuns