Glasul destinului

Glasul destinului

Să-mi spună-un ultim bun rămas,
Când triste, zorile se duc,
Cânta o mierlă într-un nuc,
Cernită, c-un angelic glas.

Cu tact, rozându-mi un papuc,
M-așteaptă-un câine de pripas,
Să-mi spună-un ultim bun rămas,
Când triste, zorile se duc.

Cu glasul grav, de contrabas,
Destinul îmi mai joacă-un truc,
Fiindcă-n ultimul meu ceas,
Mă aștepta un pui de cuc….

Să-mi spună-un ultim bun rămas !

Comentarii

Un răspuns la „Glasul destinului”

  1. Avatar Indricău Ioan Vasile
    Indricău Ioan Vasile

    O minunăție! Calde felicitări!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *