Octombrie ne intră-n buzunare,
Deja e frig, s-a mai scumpit și vinul,
Un gard înalt și-a înălțat vecinul,
Plus camerele de înregistrare.
Cântând degeaba umblu pe cărare,
Dar nu mă mai ascultă nici Florica,
O văduvă mai neagră ca furnica,
În cerul gurii, dar cu suflet mare.
În cont nu am nici lei și nici valută,
Deci cri, cri, cri, acest simplist refren,
Fiind falit, se pare nu mă ajută…
Înfometat și tremurând obscen,
Pe foc îmi pun jumate din lăută
Și îl înjur cumplit pe La Fontaine
Lasă un răspuns