Femeia pentru mine n-are taine,
De când mă știu, m-a perpelit pe foc,
Mai am succes și-acum la dame faine…
Mă sorb din ochi babetele din bloc.
În mine simt cum leul se mai scoală
Deși-s bătrân, iar treaba-i tot mai groasă,
Mai pot să dreg o priză sau o yală,
Mai pot să bat un cui, să car o plasă.
Pe scară am un cârd de văduvioare,
Le fac servicii dezinteresat;
Mă mai poftesc la ceai sau la mâncare,
Când au ceva de dus, de ridicat.
Maria se pricepe la sarmale,
Iar Nuța, ce a fost contabil șef
Și chinuită de dureri de șale,
E tare la salatele de boeuf.
Poetă renumită, multă vreme,
Otilia, în globu-i de cristal,
Mai scrie și acuma lungi poeme
Cu pene smulse de la papagal.
Monica, ce a fost o polițistă,
Lovind bărbații cu încrâncenare,
Azi plânge des, cu nasul în batistă
Și anevoie, bate doar covoare.
Anuța, ce de loc nu este slută
Și sefă, la localul Radio Șanț,
Chiar dacă are kile peste sută,
E as la tortul cu bezea și cranț.
Micuța Geta, fostă balerină,
Dansând gingaș cu lebede-n decor,
Acum e o banală gospodină,
Băgând prozaic rațe la cuptor.
Rozalia e baba preferată,
Ce stă taman la ultimul etaj.
Deși de ani destui e cocoșată,
E cea mai pricepută în masaj.
Spre seară, mă întorc spășit acasă,
În mână c-o garoafă sau lalea,
Fiindcă, ați ghicit, cea mai frumoasă,
Din babele din lume, e a mea!
Lasă un răspuns