Hărnicia și lenea

Doi motănei tărcați, ca în reclamă,
De parcă i-a făcut aceeași mamă,
Ce semănau cu tații lor, leiți,
Erau fundamental deosebiți.
Motanul A era un jucăuș,
Ce smotocea la șoricei de pluș,
Ca să devină vânător dibaci,
Se cățăra pe case și copaci.
În zori de zi era deja-n picioare,
Și controla grădina pe răcoare,
Apoi cu coada sus, cu multă fală
Se pregătea să meargă către școală.
Motanul B, era un somnoros
Ce moțăia pe un covor pufos,
Ursuz și cu blănița înfoiată,
De îl trezeai, te repezea pe dată,
Chiar și la școala fi’nd catalogat,
Un puturos, mereu întârziat.
Dar într-o zi geroasă, cu polei,
Motanul harnic, ca de obicei,
Ieșind pe poartă primul, cu elan,
A fost luat în piept de-un Doberman.
Atacul s-ar fi terminat fatal,
De nu trecea accidental un cal,
Ce cu copita sa, a alungat
Dulăul și de moarte l-a salvat.

Morala 1
Muncind în țară sau prin țări străine,
Se iau în stradă javrele de tine!

Morala 2
E purul adevăr, „festina lente”:
Cei leneși sunt feriți de accidente!

Morala 3
Nu au probleme cei ce dorm frecvent,
Pe bani frumoși, pe bănci, în parlament!