Iepurașul și cioara

Un iepuraș parca mașina chiar lângă un înalt stejar,
Dar unde își făcuse cioara, sus pe o cracă, un cuibar,
Și când voia deplin să tragă în piept al zorilor nesaț,
Găsea, cu scârbă, pe capotă, grămezi întregi de găinaț.
La început strigă la cioară cerându-i să își ceară scuze,
În timp ce cu un smoc de frunze, ștergea și da mărunt din buze,
Apoi văzând că treaba merge la fel de prost și-n-continuare,
A început s-arate pumnii și să înjure-n gura mare.
Cum nu avea câștig de cauză cu nesimțiții de croncani,
A prins intens să-i bombardeze cu uscături și bolovani,
Dar cuibul fi’nd la înălțime, cu constituție plăpândă,
N-avea se pare iepurașul vreo mică șansă de izbândă.
În timp ce cumpăra legume la piață,( l-a trimis soția,)
O revelație divină schimbă pe dată strategia:
Mută mașina-n altă parte, trecând cu râvnă la săpat,
Făcând sub pomul cu pricina, grădina sa de zarzavat.
Punând semințele în brazda săpată proaspăt în pământ
Și zilnic, gratis, de la cioară, grămezile de-ngrășământ,
Creșteau legumele-n prostie, mulți morcovi, varză și bostani,
Că în decurs de-un an de zile se strânse un purcoi de bani.

Morala 1
De soartă când ești încercat,
Poți face bani și din rahat.

Morala 2
Când cu rahat aruncă-n tine,
Mulți vor, de fapt, să-ți facă bine!

Morala 3
Averile și șapte case,
Se fac din treburi căcăcioase!