Iluzia puterii

Un leu bătrân ce sta pe tronul puterii-n jungla-ntunecoasă,
Deși de mult cu neuronii avea problemă serioasă
Și-i tremurau cumplit genunchii când se suia în baobab,
(Odată a căzut săracul, dovadă că era cam slab)
Avea în juru-i o mulțime de leișori cu interese,
Ce îi puneau o partitură ca s-o recite la congrese
Și conducea c-o virtuală imagine de mână forte,
Că-n jur era armată mare, de lei, grupată în cohorte.
În lume și-a trimis soldații cu gând să semene teroare,
Așa că zebre, gnu și bivoli erau forțați la ascultare,
Hienele și cu șacalii aplaudau spuneau palavre,
Să li se-arunce-un os de milă sau când era război, cadavre.
A fost adus de dimineață, la prea înalta-i judecată,
Un panda care îndrăznise să stea cu laba ridicată,
În timp ce dânsul, prin savană, făcea spre seară o plimbare,
Iar el nu l-a băgat în seamă fiind cu botul în mâncare.
Pe tronul său cu glas de tunet, bătrânul leu a cuvântat,
Fiind atent și cu smerenie de adunare ascultat,
Ba chiar când acuzatul spuse și el ceva în apărare,
Deși cu mare greutate, sări deodată în picioare,
Trântindu-și greul pumn în masă, lovind fatal un microfon
Și-apoi de nervi și iritare se așeză cam brusc pe tron.
Atunci se întâmplă un lucru extrem de grav, neașteptat:
Sub monstruoasa greutate, la tron, piciorul a cedat
Și leul a căzut pe spate, de față cu întreaga sală
Și a murit căci în cădere și-a rupt coloana vertebrală.
Comisia, făcând anchetă, a constatat că pasămite,
Erau în lemn, demult, canale făcute mârșav de termite
Și-ntregul tron a fost pesemne chiar sabotat pentru avarii,
Spionii ce au fost tâmplarii au infiltrat în taină carii.

Morala 1
În timp ce rod cu lăcomie, ca burții să îi facă plinul,
Și viermi, prin luptă subterană pot răsturna ușor regimul!

Morala 2
Degeaba dai cu pumnu-n masă și călărești pe caii mari,
Visezi că ești o mână forte, dar tronu-i infestat cu cari.

Morala 3
Chiar dacă ești masculul alfa, poți să rămâi ușor în pană:
Nu e destul să ai putere, e necesar să ai coloană!