Au apărut pe când dormeam, firește,
Sirenele, ce-n mod miraculos,
Erau jumate om, jumate pește,
Dar înzestrate-n mod ciudat, pe dos.
Era o blondă trupeșă, divină,
Că păr de aur, sânii revărsați,
La brâu în jos, cu coadă de sardină
Ce-avea pe ea mulțimi de solzi zimțați.
Cânta cu voce dulce de soprană,
Vorbea cam mult, cu glasul apăsat,
Și se culca în apa rece-n în vană,
Având fobie crasă pentru pat.
A doua, zămislită în oglindă,
Cu bust de pește și aripi pe spate,
Avea picioare apte să aprindă,
Dorințe și instincte vinovate.
Eram într-o dilemă înfernală,
Misterul nu puteam să îl dezleg:
Erau în fața mea, în pielea goală
Și mă gândeam pe care s-o aleg?
Salvat am fost chiar de a mea nevastă
Ce m-ajutat să îi rămân fidel:
Cum m-agitam, mi-a tras un ghiont în coastă
Și n-a mai fost nevoie s-o înșel!
Lasă un răspuns