Leul și șacalul

În savana africană sub arbuștii scunzi, uscați,
Se-adună spontan o gloată de șacali, cam revoltați,
Să își verse ofu-n public, cocoșați de traiul greu
Și să schimbe-orânduirea: să îl dea în gât pe leu.
Costeliv, masculul alfa, a chelălăit prelung:
-Vreau un trai decent, dreptate, prăzile nu mai ajung,
Puii suferă de foame, ne spetim cu alergatul
Și când prada-i încolțită, leii vin și iau vânatul.
Ghiftuiți apoi, în fine, de ciozvârtele gustoase,
Pleacă și rămân în urmă doar copite, piei și oase.
-Să scăpăm de paraziții care strâmb conduc planeta!
A răcnit la bot cu spume, ca turbat, masculul beta,
Că s-au înmulțit prea tare, sunt în fiece tufiș,
Au haremuri numeroase și e plin de… mărunțiș!
-Aș mânca un leu la cină, sunt decis, vă jur pe mama,
A strigat de dup-o tufă, tare, și masculul gama,
Iar gestantă, o femelă a-nceput a turui:
-Hai să omorâm toți leii, să ne aliem, copii,
Să scăpăm de dictatura ce ne-apasă greu pe ceafă,
C-aș mânca și eu o zebră, o gazelă, o girafă,
Sunt sătulă de cadavre care putrezesc la soare,
Ce miros de la o poștă pe căldura asta mare.
Au pornit pe loc urale și scandări entuziasmate
De-au fugit bătând din aripi păsările speriate
Și atras de gălăgia cauzată de consens,
Apăru de după arbori, impozant, un leu imens,
Care și-a făcut siesta printre ierburi verzi, umbrite
Și-auzise tărășenia cu urechile ciulite.
Slobozind un răget groaznic a rostit cu toată gura:
-Deci așa, precum se vede, nu vă place dictatura,
Asta seamăn-a revoltă ce se cere pedepsită,
De voi praful se alege, vă distrug într-o clipită,
Ca să știți pe veșnicie cine e aici stăpân!
Dar mieros, lungit pe burtă, un șacal, cel mai bătrân,
Cuvântă cu umilință: „Maiestate, îndurare,
Noi ne-am strâns în grup aicea, în această adunare,
Să-nălțăm smeriți spre slavă vocile înfierbântate,
S-aveți parte de leoaice, s-aveți spor și sănătate,
Iar norocul să v-apară la tot pasul în cărare,
Când ieșiți cu toți curtenii pe-nserat la vânătoare,
Căci de leii o duc bine, fac serate fastuoase,
Evident că și șacalii vor avea mai multe oase,
Mi-e nici nu-mi place carnea, deci vă spun respectuos,
Bucuros aș da o pulpă, doar să am un os de ros.”
Morala
Temerarii-au viață scurtă, mor luptând pe baricade,
Însă lașii-s mai pragmatici: cine poate, oase roade!