Bătrânul lup, recent pensionat,
Ce naviga pe mări învolburate,
Cu simțurile groaznic bulversate,
Ajunse maidanezul de uscat.
Cum soața-i puse zgardă la grumaz,
Butelca o îngroapă în grădină,
Sub nucul falnic, chiar la rădăcină,
Precum catargul nalt de pe barcaz.
Mergând în parc cu pomii ninși de floare
Cu magice sirene populat,
Își pierde des busola și șocat,
Visează-n van colacul de salvare.
Mai merge-n port când îl ajunge dorul,
Urlând la lună după-un kil de rom,
Apoi aleargă să găseasc-un pom,
Dar nu ridică mai deloc piciorul.
Culcat, cu un chipiu de căpitan,
Se leagănă profund neconsolat
Precum un metronom, abandonat,
Pe o saltea, cu apă de ocean.
Lasă un răspuns