Maimuța și crocodilul

La prânz, pe sub copacii măreți de lângă Nil ,
Stătea întins la umbră, sătul, un crocodil,
Ce tocmai înghițise o pradă consistentă,
O sprintenă gazelă ce n-a prea fost atentă.
Cu gura larg căscată, el sforăia absent,
În timp ce pluvianul, tăcut, impertinent,
Îi ciugulea din resturi ce i-au rămas in gură,
Chiar fără de fasoane și mască pe figură.
O sprintenă maimuță cu blană cenușie
A început să facă o cruntă gălăgie,
De a trezit reptila uriașă ce visa
Că tocmai elefantul căzuse-n gheara sa.
-Ascultă-mă o clipă, iubite frățioare,
Noi semănăm, pe bune, avem o gură mare,
A ta încăpătoare de-nghiți un rinocer,
A mea gălăgioasă de se aude-n cer.
Am face o echipă grozavă amândoi,
Chiar un partid politic, să-l batem pe vulpoi,
Pe leu, pe urs pe tigru, ba chiar pe leopard…
Eu vreau să fiu în frunte și tu ca bodyguard.
Reptila deranjată, inopinat, din siestă
Și înjurând în barbă, c-o mină cam funestă,
Îi spuse printre lacrimi:-Nu mai răcni degeaba,
Mai bine fă-te-ncoace ca să ne strângem laba!
Maimuța bucuroasă a coborât rapid,
(Se și vedea pesemne un lider de partid)
Și a atins c-o mână, fratern, reptilei botul,
Iar ea i-a strans-o tare… și o-nghiți cu totul!

Morala 1
Mulți lideri de partide acuză-un handicap:
N-ajunge gura mare, îți trebuie și cap!

Morala 2
Chiar dacă ai dreptate, glas bun și elocință,
Nu deranja puterea când doarme în ședință!

Morala 3
Și-n marile partide mai sunt bisericuțe:
Când sunt în joc reptile, nu-i loc pentru maimuțe!