Marea penitență

de Ion Cănăvoiu

Mărit Paharnic! Mare Pivnicer!
E noaptea scurtă. Sună clopotarii
Și-n cramă-aud concert astral de carii
Trudind în butii de stejar și cer.

De-un veac întreg Penații mei și Larii
M-au părăsit aici, într-un ungher
În carele slujesc, tot mai stingher
Și cotropit de gândurile varii.

Tot cercetând a vinurilor slavă
M-am zăvorât aici ca-ntr-o enclavă,
Patetic nu, nici recesiv, nici trist.

Dar dacă, Doamne, nu suport veninul,
De ce barbari ce nu respectă vinul
M-au alungat ca pe un Antihrist?

Autoflagelare

Parodie după poezia „Marea penitență” de Ion Cănăvoiu

De al meu suflet, Doamne, te îndură,
Înalț spre tine rugi și acatiste,
Pe plajă m-ai zvârlit, între nudiste
Și toate sunt cu masca pe figură!

Terorizat, cu simțurile treze,
În tine mi-e speranța și-n partid,
Mă simt înconjurat ca de un zid,
De sâni ce par, instant, să explodeze.

Veni direct spre mine,-n graba mare
O blondă suplă, naltă, răpitoare,
Ce n-a văzut nicicând costum de baie…

Și-n timp ce prins eram total de vrajă,
Mi-a dat o sticlă cu ulei de plajă…
-Nu mă ajuți să o deschid, Tataie?