Mă tot scanezi cu zeci de aparate,
Îmi spui de mai trăiesc sau o să scap,
Îmi numeri zilnic părul de pe cap,
Ba chiar și din urechi și de pe spate…
Afară mă strecor printre zăbrele,
Precum țânțarul ahtiat prin plasă,
Cuprins de o teribilă angoasă,
În timp ce tu ai gândul la lovele.
Îmi știi deja și pulsul, glicemia,
Ba chiar și tensiunea din artere,
De iar am fost cu-amicii la o bere,
Ba chiar și la vecina mea Maria.
Mi-ai scris în carnețel și neuronii,
Cam cât de des mă bântuie strigoii,
De au sporit în conturi euroii
Și când lunar, pe card, îmi intră ronii.
Sunt păcătos, îmi place țuica , vinul,
Ba uneori mai sar pârleazul, garduri,
Mă mai suporți, știi numere de carduri,
Dar n-ai aflat, se pare, încă, PIN-ul!

Lasă un răspuns