Bătrân holtei, ce nu-s bunic, nici tată,
Un misogin de vremuri înrăit,
Vă-mpărtășesc rețeta minunată,
Ce m-ajutat de-am supraviețuit.
Chiar dacă sunt puțin gălbui la față,
Femeile mă mai găsesc frumos:
Nu iau pastile, soarta mă răsfață,
Deci e-un meniu extrem de sănătos.
Cobor în beci să iau cartofi, vreo doi,
Cam uit, dar după multe încercări
I-am depistat pe fund, într-un lădoi
Și-s bucuros că n-am căzut pe scări.
Îi curăț c-un cuțit, meticulos,
Căci încă pot, rapid ca militarii,
Nu-i important că îi mai scap pe jos…
Căci uit mereu pe unde-s ochelarii.
Îi spăl, îi pun în apă să mai stea
Și între timp, mai curăț și o ceapă,
Tai șuncă și slănină, telemea
Sărată, ce a stat puțin în apă.
Cuțitu-l caut cam un sfert de ceas,
E drept că nu prea taie, dar nu-i bai,
Crestez cartofii ce îi scot din vas,
Mărunt, pe lung, subțiri precum un pai.
Pun ceapa și slănina în tigaie
Și le călesc, puțin, cât mai încet,
Apoi arunc cartofii ca în baie,
Zvântați de apă, bine, pe-un șervet.
Îi las la foc mărunt, un sfert de oră,
Îi mai întorc, în timp ce cu cruzime,
Sparg două ouă, date de o soră
Și le caftesc în vas, cât pot de bine.
Le torn peste cartofii rumeniți
Și treaba e aproape încheiată.
Mai pun și brânza, cred că o să fiți
Satisfăcuți deplin și astă dată.
Acum urmează partea desuetă,
Ce mă stresează tare, din păcate:
Să iau o farfurie, că-n chiuvetă
E-un munte, dar sunt toate nespălate…
Meniul celibatarului
Lasă un răspuns