Am primit de la tata o valiză uzată
Și mi-a spus, cu efort, chiar în prag de-a muri,
Nu cumva s-o deschid din greșeală vreodată…
Ci s-o car după mine câte zile-oi trăi.
Am legat-o de mână cu un lanț de oțel,
Nu cumva vreun tâlhar, pe-undeva, să mi-o fure,
Mi-am luat un pistol, chiar un ultim model
Și la șold port de-atuncea, incomod, o secure.
Ușa seara-ncuiam, de trei ori c-un zăvor,
Am pus camere-n hol și afară pe scară,
Am luat cu bani mulți un seif mărișor,
Să încapă valiza, să nu stea pe afară.
Au trecut ani în șir și ca un mafiot,
Ca o bilă, valiza-am cărat-o cu mine,
Chiar eram suspectat că urzesc un complot,
Că ascund explozivi, c-am intenții haine.
Chiar copii, nevasta, mă credeau un ciudat,
C-o valiză legată inutil de-o aripă,
Dar nicicând la bagaj eu nu am renunțat,
Și-am cărat-o cu mine până ultima clipă.
Înainte ca-n Hades, obosit să pătrund,
Mă-ntrebară plângând și băiatul și fata:
„-N-ai văzut că valiza nici măcar n-are fund?”
„-Am știut, dar e tot ce-am primit de la tata!”
Lasă un răspuns