Natura mă inspiră salutar

Simt în plămâni cum aerul curat
Resusciteaz-un cord sexagenar,
Deși sunt acuzat că-s expirat,
Natura mă inspiră salutar.

Un tril de mierlă-n crengile din nuc,
Întrece-n profunzime filozofii,
Piciorul metric nu mai e caduc,
Când în grădină îmi prășesc cartofii.

Pământul reavăn m-a legat din nou,
Când parii-i bat cu un ciocan, la roșii,
Visez să creasc-o inimă de bou
Și sfidător m-afurisesc cocoșii.

Am pus gulii, mi-e sufletu-ndoit,
Din ceruri a prins soarele să arză,
Sunt deprimat, fiindc-au răsărit,
Surpriză, doar scaieți și totu-i varză.

Mai am speranță totuși de la prun,
Să-mi îndulcească traiul greu, fiindcă,
Aș face trei borcane de magiun…
Și trei canistre pline cu palincă.

Natura mă inspiră salutar,
Nu-s sigur de trăiesc sau am murit,
Aștept o puică-n mână c-un pahar…
Deși cocoșul este adormit.