Necazuri sub curcubeu

Un bogătaș de vârsta-a treia, cu vagi virtuți, dar tare-n clanță,
Se duse cu vreo trei gorile, la casele de toleranță,
Ce în vitrine uriașe aveau expuse spre vânzare
Femei ce să se potrivească la fel și fel de buzunare.
Erau acolo rubiconde, cu sâni imenși, având mărgele
Și anorexice, cu oase ce săgetau cumplit sub piele
Sau asiatice, cu ochii cruciși, ce te tapau urgent la preț,
Negrese cu mărețe fese, cu părul abundent și creț.
Intră deci în stabilimentul ce-avea în urbe mare faimă,
Cu fete care-n clientelă sădeau plăcere dar și spaimă.
În mână, agitând bancnote, direct se duse la matroană
Și îi ceru să îi prezinte, cu voce foarte grosolană,
Ce are are ea mai bun în casă, exotic, nemaipomenit,
Că o va răsplăti regește de o să fie mulțumit.
Aceasta când văzu dolarii, aduse fetele în grabă,
De la minorele perverse, la cea mai odioasă babă,
Roșcate, brune, blonde, negre, vopsite-n orișice culoare,
Slăbuțe, grase și obeze, ba chiar și gayii din dotare.
Bătrânu-și șterse ochelarii, aprinse un trabuc din foi,
A cercetat atent oferta, din față și pe dinapoi,
Scoțând ba sunete-nfundate, ba strigăte de aprobare,
În timp ce saliva de poftă și tremura de nerăbdare
Și după vreo juma de oră, când termină de pipăit,
Se-opri în față la patroană și-a zis cu glasul răgușit:
-Într-adevăr ai marfă bună, oferta ta e foarte vastă,
Dar am o veste excelentă și din păcate una proastă.
În palmă le-am simțit pe toate și-aș vrea din ochi să ți le sorb,
Dar din păcate nu se poate, sunt ca o cârtiță de orb.
Din totuși, țin să-ți dau de-acuma, neîndoios, o veste bună,
Doresc să-nchiriez o fată, dar pe alese, pe o lună.
Urmează-acum și vestea proastă: fiindcă toate-s minunate,
Și nu admit să iau o țeapă, aș vrea să le probez pe toate!