PLOAIE
De Marioara Nedea
Ploaie trebuia să fiu,să-ți spăl ochii tăi cei verzi.
Să mă scald în oaza-ți tristă, ca în albele amiezi.
Să mă sorbi cu lăcomie în adâncu-ți trup, cu totul.
Ploaie trebuia să fiu, să încep chiar eu…potopul!
Trece toamna, vine iarna, porii se închid sub piele.
Cad zăpezi încercănate peste chipu-ți nelumesc.
Cai de humă se răzbună pe potcoave și caiele.
Tu răzbuni în mine vara din solstițiul pământesc.
Mă respiri în anotimpuri de lucernă și trifoi,
Ca un cerb ce-și cheamă iezii în marsupii inerente.
Vântul șterge parcă-n grabă, vânătăile din ploi,
Sângele mai fierbe încă în vertebre congruente.
Ploaie trebuia să fiu, dar din nori a curs jăratic
Și-am murit gândind la tine și la plânsu-ți dezinvolt.
Ai rămas să legeni muze în hamac de cer astmatic.
Mă întorc la primăvară. Simt că n-am murit… de tot.
Ploaie magică
David Valentin
Haide, fii o Niagara, cea cu ape-nvolburate,
Ca-n căldura din jacuzzi, tandru, să mă speli pe spate,
Să mă freci cu un burete, dur, cu geluri de aloe,
Tot Pământul să se-nece, eu să fiu bătrânul Noe.
Energii de animale să ne intre în celule,
Ursul de pe pardoseală, cucul gureș din pendule.
Armăsarul ce nechează și începe să se-agite
Tu, o delicată zebră, cânți și zvârli din copite,
Siameza se crucește și se cațără pe lustră,
Noi ne-mbrățisăm năvalnic, atmosfera e lacustră.
Apa ca și o cascadă, caldă, se revarsă-n baie,
Ne stropim ca în piscină, o strălucitoare ploaie
E afară, înăuntru, pe pereți și pe podele,
Tu de-abia respiri în transă, parcă într-un roi de stele…
Urlă muzica la maxim, parcă a venit potopul,
Plouă magic, doar vecinul…bate în tavan cu mopul!
Lasă un răspuns