Pianul și țambalul

Hazardul a făcut, pe-o scenă, în mod total conjunctural,
Să se-ntâlnească într-o pauză, pianul lung cu un țambal,
Și iritat de eleganța acestuia la apogeu,
Țambalul atacă îndată cu violență și tupeu:
-Degeaba te ridică-n slavă mai toată lumea, căci vădit,
Deși ai un costum de scânduri, ești tot țambal, dar travestit,
Masiv și cam fixist din fire, ai coadă lungă, trei picioare,
Dar intrigant întinzi și coarda, chiar coarda cea mai simțitoare,
Te-ai încurcat c-o pianină mai subțiratică, cochetă
Și-a rezultat din aventură, doar un bastard, numit spinetă.
E evident, ești amețitul ce cade uneori pe scară,
Probabil că e doar efectul de pensie alimentară,
Căci pianina cea sedusă, aproape te-a băgat în groapă
Luându-ți banii, când se știe, ți-a tras cu clavecinul, clapă.
-Privește-n curtea ta mai bine, ești numai o caricatură,
La care numai maneliștii îi dau cu bețele în gură.
Scoți jalnic, sunete ciudate și fără pic de eleganță,
Precum un papagal astmatic ce dă neîntrebat din clanță
Și când sătul de-a ta tiradă, nici publicul nu mai rezistă,
Ti se aruncă nu prosopul, ci peste coarde, o batistă.
Ești doar o masă cu trei sârme și aia fără de tăblie,
Sau doar o scândură vulgară, pe post de pat, la pușcărie
Ca vaca ai picioare patru, nu ești deloc discret din fire,
Cu măruntaie la vedere, pe când eu am acoperire,
Dar lucrul cel mai grav se pare și vei purta în spate vina,
Origini ai nesănătoase, fiind originar din China.
Morala 1
Chiar elegant, în funcții nalte, lucrând cu pixul, nu cu sapa,
În partiturile de dublu, sunt mulți ce vor să-ți tragă clapa!
Morala 2
Și un pian cu coadă lungă, inopinat luat de val,
La-nghesuială-ar vrea să pună batista, iute, pe țambal!
Morala 3
Când drastic se întinde coarda și mai încinsă e disputa,
În arie începe fuga cu strigături și-apoi bătuta!