Holtei, perseverent, din cale-afară,
Îndrăgostit de dame și de flori,
Chiar dacă este cald, în plină vară
Mai bag un lemn în sobă uneori.
E muncă grea, adesea desuetă,
Degeaba mă stresez și mă agit,
Căci gazul îmi lipsește din brichetă
Și-n casă n-am nici urmă de chibrit.
Dar tot îndes la lemne cu putere,
Ba uneori renunț că nu mai pot,
Și trebuie frustrat și cu durere,
Din când în când afară să le scot.
Extrag un bolovan din colecist
Fiindcă-n gură simt un gust amar,
Și cu un cui, cât încă mai rezist,
Încerc să mă dotez cu un amnar.
Reinventat, lovesc și sar scântei,
De sobă și de lume nu-mi mai pasă;
O flacără se-aprinde-n ochii mei…
Și mistuie complet întreaga casă!

Lasă un răspuns