Pitbullul și pisica

O mâță maidaneză lihnită peste poate,
Ateriză-ntr-o curte, sărind un gard, prin spate
Și s-a suit pe lemne cu pași ușori de hoață,
Sperând c-o să apară vreun bobocel de rață,
Un pui de la găină stingher de prin poiată,
Sau o bucătărie cu ușa descuiată.
Sări deci pe pervazul ferestrei din firidă,
Cu gândul să încerce cu gheara s-o deschidă,
Când auzi cu groază un răget infundat,
Urmat de-o-njurătură, apoi de un lătrat.
Scuipă pisica-ndată, în gând nălță o rugă,
Căci a văzut un pitbull ce se-apropia în fugă,
Cu glasul ca de tunet și colți ca niște brice,
Ca pe intrus să-l facă în timp record, arșice.
Pisica, fi’nd în pragul unui atac de cord,
Se cățără pe-o cracă, bătând chiar un record,
Privind cu disperare pe durul bodyguard,
Ce doar din două salturi, se aruncă pe gard,
Rupându-și două gheare când se-agăță de-o grindă,
Dar fără multe șanse în labe să o prindă.
Pisica mult mai calmă, fiind la înălțime,
Nu încetă să-l scuipe și începu în rime,
Să îl muștruluiască c-un glas de catifea,
Pe dogul ce de ciudă aproape că turba:
-Oprește-te o clipă, nervoasă creatură,
Că riști apoplexie și spume faci la gură.
Esti pus mereu pe ceartă, un jalnic agresor,
Un ucigaș, cu mintea setată pe omor,
Ce pentr-un pumn de oase te bați pe un maidan,
Cu alți tâmpiți ca tine cu gândul la Ciolan.
Ai omorat atâția căței, pisici tărcate,
Chiar mă surprinde faptul că ești în libertate.
Nu mai lătra la mine ca ditai bădăranul,
Că n-am venit aicea ca să îți iau ciolanul
Sau ca să fur cu sacul de la bucătării,
Ci doar că-mi era foame și acasă am copii.
Dar în final, amice, o vorbă vreau să-ți spun:
Deduc văzând cum latri, că și ciolanu-i bun!

Morala 1
Chiar și pisica neagră, ce umblă pe maidan,
Ar vrea la o adică o halcă din ciolan!

Morala 2
Un pitbull, creatură incultă și stângace,
Își apără ciolanul cu orișice mijloace!

Morala 3
Azi, statul fără frică îl fură demnitarii,
Închiși în pușcărie sunt numai găinarii!