Că n-am avut o profă de română,
Frumoasă și mai pură ca un crin,
E evident, am un limbaj de stână
Și-am devenit, în timp, un misogin.
Sunt dur și am expresii nepermise,
Deși aș vrea să par un mare domn,
Dar recunosc că-n mod frecvent am vise…
Iar profele, îmi tot apar în somn.
Sunt sexy, uneori provocatoare,
Deși la gât, pe lanț, le-atârnă cruci,
Ți-arată minunatele picioare,
Apoi te pun la colț, pe coji de nuci…
Îți picură un drog plăcut în venă,
Și vorba lor, subit, te cucerește,
Au voce minunată de sirenă
Dar sunt alunecoase ca un pește.
Duale, diferite-n comportare,
Pot fi și blânde, dar și dracul gol,
Din tandri mielușei se schimbă-n fiare
Și crude,-ți dau lucrare de control.
Când mă trezesc sunt cu drapelu-n bernă
Și-acoperit de rânduri de sudori,
Dar văd, c-am conjugat, în somn, pe pernă,
Cu pixul, „a iubi”, de zece ori!
Lasă un răspuns