Răcituri

Cum gerul caii și-a scăpat din frâu,
Iar bruma cerne stele prin culturi,
Nevasta-și puse mâinile în brâu:
-Ia fă bărbate, niște răcituri!
Cu groază, căci știam că are toane,
M-am apucat imediat de treabă.
Cu bani puțini, luai din târg ciolane,
Vreo două, și-am plecat acas’ degrabă.
Cum mai aveau ceva pilozitate,
Ce la stomac dau un deranj cumplit,
Deși e gazul scump, cu fermitate,
Pe-un ochi de aragaz le-am și pârlit.
Cu grijă le-am spălat, le-am pus în oală,
La fiert rapid, vreo cinci minute, numa’,
În timp ce cu paleta, cu migală,
Am adunat cu multă grijă spuma.
Le-am scos apoi, le-am pus în altă apă,
Cu două cepe, morcov, pătrunjel,
Să fiarb-am așteptat ca să înceapă
Și-am pus și sare, boabe de piper.
În timp ce fierb, vreo două ceasuri bune,
Să pice carnea moale de pe os,
Trei căpățâni de usturoi, nebune
De iuți ce sunt, le-am curățat frumos
Și le-am strivit ca pentru un mujdei,
Că toți vampirii-n jur s-au speriat,
Ba și nevasta, cu părinții ei,
S-au apucat subit de strănutat.
Cum carnea-a fiert și e destul de moale,
Am scos-o și am pus-o într-un ciur
Și am ales un bol de oase goale…
Apoi, chiar și legumele din jur,
Le-am împărțit apoi în bucățele
Și le-am tăiat, egale, în felii.
Pe fundul tăvii am făcut modele,
Cu frunze, morcovi, și-alte bălării,
Am pus apoi și carnea într-un strat,
Ca sigur, gura târgului să rupă
Și le-am lăsat puțin la așteptat….
Dar între timp am introdus în supă
Tot usturoiul ce era presat,
Amestecând cu grijă infinită.
De patru ori lichidul aromat
Cu grijă mare l-am trecut prin sită.
În tavă, am turnat și zeama clară,
S-acopere întreaga adunare,
Punând-o peste noapte în cămară,
Să se închege, și să fie tare.
A doua zi, brutal am răsturnat
Pe-un fund de lemn, piftia fabuloasă,
Ce nu se mai oprea din tremurat…
Am terminat și vă invit la masă!