Râma și limbricul

Lângă o hazna săpată în grădină de-un amic,
Se-ntâlniră față-n față râma și cu un limbric.
Cum cărarea era strâmtă, n-au putut să se evite,
Iar limbricul, irascibil, a-nceput să se agite,
Ba cu vocea ridicată, ce-ascundea un ghem de ace,
A-nceput pe biata râmă violent să o atace:
-Dă-te-odată la o parte, prea umilă târâtoare,
Te întinzi cât ești de lungă, ca o râmă în cărare,
Toată lumea e grăbită, numai tu, o mototoală,
Stai în drum să-mpiedici lumea, îmbrăcată-n pielea goală.
N-ai cuvânt, nu ai morală nici măcar un lucru sfânt,
Bagă-te unde ți-e locul, la doi metri în pământ.
Râma s-a-nroșit de ciudă la obraz și-apoi la piele
Și-agitând apoi nervoasă cunoscutele inele,
Chiar de nu e vorbăreață, a scos capul la iveală,
La limbric să îi aplice de îndată o morală.
-E adevărat, sunt lentă, dar n-am timp pentru prostii,
Sap cât ziua e de lungă pe sub plante galerii,
Să le-ajut discret să crească în grădini sau pe hotar,
Am deci o calificare, sunt un harnic grădinar.
Tu în schimb, o parazită, într-un maț te-ai aciuat,
Ai trăit o viață-ntreagă bălăcindu-te-n rahat,
Ba ai mai făcut și ouă, ți-ai adus nepoții, frații
Și prin lupte intestine o mulțime de relații.
Înmulțiți fără măsură, paraziți fără rușine,
Ați produs reacții ferme și-o grămadă de toxine
Și apoi când toată clica, lacomă, dăunătoare,
A zburat, mai ai tupeul să mai caști și gura mare.
Morala 1
Când în viață ai probleme sau lovit de-o soartă rea,
Poți mânca rahat o vreme… însă nu exagera!
Morala 2
Când te bălăcești de-a pururi în fecale pân la gât,
Poți să-njuri, în gând, de toate, însă nu vorbi urât!
Morala 3
Sunt limbrici de carieră cu o falnică tradiție:
În rahat sunt la putere, în rahat și-n opoziție!