Precum Cristos, sunt de ai mei hulit,
Cărând povara facerii de bine,
Am fost bătut, sfidat și răstignit…
Dar am plecat cu crucea după mine.
Am sângerat, dar iar am renăscut
Și totuși, nimeni nu mă recunoaște,
Piroanele și crucea le-am vândut,
La farisei și amatori de moaște.
Ca pe un infractor m-au căutat,
Dar ochii lor nu pot să mă mai vadă,
Deși au răstignit și agățat,
Portretul meu, color, la colț de stradă.
Doar mieii îmi zâmbesc și-mi vine-a plânge,
Suntem legați prin tragicul destin
Și când în râu, mă spăl pe răni de sânge,
Vremelnic, se transformă apa-n vin.
M-am întâlnit pe stradă cu Baraba,
Un hoț iertat, acum în rând cu sfinții,
Sunt căutat de mulți, dar e degeaba…
Iar Iuda, n-o să-și ia din nou arginții.
Stau resemnat pe propriu-mi cavou,
Acum mi-e viața ca o scoică goală…
Și chiar de-s viu, ca să renasc din nou,
Mă răstignesc pe-o cruce virtuală!
Lasă un răspuns