Ai dispărut fără de veste,
Doar o scrisoare de adio
Ai aruncat între ferestre :
De ce m-ai părăsit Mario?
Ți-am dat cadou și un inel,
Ce pe o masă a rămas:
Ai aruncat cu mine-n el…
Și-ai spus să mi-l atârn în nas!
Probabil l-a purtat un taur,
Iar tu nu l-ai purtat de loc,
E drept că nu era de aur,
Ci l-am găsit în iarmaroc.
Ca-ntr-un spectacol de revistă,
Vin amintiri să se deșire,
Te-am șters cu pixul de pe listă,
Dar cu regrete în privire.
Sunt oameni ce-ți umbresc destinul
Cu o pecete derizorie,
În cramă mă ajută vinul
Să mi te-alunge din memorie.
Se zbat cu zgomot surd aripe,
Mimând cocorii negri-n rând ,
Îmi trebuie și timp și clipe
Ca să mi te alung din gând.
Dar a rămas o întrebare,
Mister ce nu-l pot dezlega:
De ce lăsat-ai la plecare
Chiloții după canapea?
Lasă un răspuns