Reșoul și aragazul

Reșoul și cu aragazul ce se-nfruntau cu dușmănie,
Dorind șefia absolută în casă și bucătărie,
Își aruncau cuvinte grele, ba câteodată arzătoare,
Înjurături de ceapa mă-sii și vorbe cu piper și sare.
Reșoul, ce era în priză a și intrat rapid în vorbă:
-Amice, ia ascultă bine, aterizezi ca musca-n ciorbă!
Ești depășit de multă vreme, ai izuri de hidrocarbură,
Te fâsâi evadând din țeavă, dai gusturi stranii la friptură.
Afumi tot ce îți pică-n gheară, deși mereu te dai rotund,
Ești un pervers ce fără vorbe te dai la cratițe la fund.
În plus, că s-a scumpit și gazul și energia e-n derivă,
Îți dai și aere cam scumpe, ești o teroare explozivă!
Dar aragazul, sub presiune, un veritabil kamikaze,
Tuși ironic și deodată a slobozit un nor de gaze
Din ochiurile ce la maxim făceau un zgomot de cazan:
-Ai dovedit încă o dată că ești un jalnic bădăran,
Ce intră-n casă ca și hoții ce ne tapează de finanțe,
Te faci că te oprești, de formă, prin fire și prin siguranțe,
Apoi când lumea ți-e mai dragă, dai șocuri prevestind omorul,
Arzi boilerul și frigiderul, ba mult mai des televizorul
Îl curentezi pe orișicine, și-nopinat, îl dai pe spate,
De pune mâna într-o priză sau firele dezizolate.
În plus, acuma când în lume, subit conflictele irump,
E omenirea de părere c-ai devenit extrem de scump.
Ești evident pericol public, nu te mai da așa de mare,
Căci unde ești prezent, apare plăcuța de avertizare.

Morala
Acum, când gazele, curentul, îți urcă brusc temperatura,
În iarnă nu te-omoară frigul, ci faci infarct când vezi factura!