Deși mi-e încă sufletul ardent,
Subit, mă copleșește-o nostalgie,
Când văd că din oglindă, o stafie
Mă țintuieste calm, condescendent.
Mai are-un rest de chică colilie
Și-un abdomen umflat, proeminent;
Deși mi-e încă sufletul ardent,
Subit mă copleșește-o nostalgie.
Nervos, arunc oglinda pe ciment,
Dar mi se sparge sticla cu răchie;
În van un cor de muze, permanent,
Mă cheamă, sunt iobag legat de glie…
Deși mi-e încă sufletul ardent!
Lasă un răspuns