Tot românul, din născare,
Are-o viață ca de câine:
Azi, ce face cu sudoare,
Singur, el dărâmă mâine.
Un Manole e din fire
Care poartă-n suflet rana:
Pentru-un zid de mănăstire
O sacrifică pe Ana.
E Cainul ce își pune
Cinic, fratele la zid,
Când nu-i place ce îi spune
Și-i înscris in alt partid.
Nici prietenul nu-l cruță
Și-l împroască cu venin,
Însă trage la căruță
Biciuit de un străin.
Răstignit va fi în cuie
Ca berbecul rupt de turmă,
Dacă înspre cap nu-i suie
Grabnic, mintea cea din urmă!
Lasă un răspuns