M-ai remarcat cu totu-accidental,
Sub cerul înstelat, la o serată,
Purtam cămașă-n dungi, de-un roșu pal,
Probabil de culoarea-ți preferată.
Apoi m-ai agățat ca pe-un breloc,
Mereu am fost sensibil la femei
Și m-ai condus acasă, într-un bloc,
Anexă la mănunchiul tău de chei.
Te-ai dus la baie, clătinând din cap
Și-n timp ce beam coniac pe îndelete,
Am aruncat o geană în dulap…
Erau acolo câteva schelete.
Aveai și un balcon întunecos,
Închis cu grijă, ca la multe blocuri
Și-am observat de-a valma, cum pe jos,
Stăteau uitate maldăr de brelocuri.
În timp ce-n baie fredonezi gingaș
Un cântec mișcător, privind oglinzi,
Doar în izmene am fugit… Sunt laș,
Dar încă viu și sper să nu mă prinzi!
Lasă un răspuns