Șoriceii și cartea

Trei șoricei ce se-nfiltrară în podul nalt de la o casă,
Găsit-au într-un colț, pe-o grindă, o carte mare, foarte groasă.
Au început să facă planuri la ce-ar fi tomul de folos
Și primul spuse cu sfială: „Eu am un trai sărăcăcios,
Familie prea numeroasă, ce-n jurul mesei se adună,
Hârtia asta ne-ar ajunge ca să mâncăm mai mult de-o lună”.
Al doilea, tot un coate goale, plouat și cu blănița roasă
Rosti: „În dungă de-aș întoarce-o, deschisă, aș avea o casă
Și n-ar mai sta sub cerul liber, nevasta și ai mei copii,
Am fi mai protejați de apă, de soare și intemperii”.
Al treilea, gras cu burta mare, ce locuia într-un hambar,
Un îmbuibat fără măsură, a spus spus pe nas, autoritar:
„Eu am mâncare, am și casă, nu am de ce să mă ascund,
Deloc nu-mi pasă cine-a scris-o, e bună să te ștergi la fund,
Degeaba s-au tăiat copacii, pe-o biblie de trei ocale…”
Când cartea a căzut cu zgomot și l-a strivit. Sunt trei morale
Ce se impun a fi rostite și-or să vă bage la idei,
Căci din păcate se aplică la oameni, nu la șoricei:
Morala 1
Chiar și sărac, cu haine rupte, umblând pe străzi, cu burta goală,
O carte bună îți oferă o hrană, dar spirituală.
Morala 2
Învățătura, e lumina ce-n viață poate da un rost:
Te încălzește sufletește și îți oferă adăpost.
Morala 3
Inculții cu tupeu, ce fură, dar duc vremelnic viață bună,
Nu au o soartă foarte fastă: La urmă, cartea se răzbună!