Pe trompa-ntinsă-a unui elefant,
Mă balansez, stau doar într-un picior,
Iar pahidermul merge ezitant,
Pe sfoara derulată pe-un mosor.
Sunt într-un echilibru instabil,
Ca un copil la jocul de șotron,
Un fluture cu zborul său subtil,
De mână îmi atârnă un balon.
O cioară-mi dă târcoale de un ceas
Mă vede ca o pradă prinsă-n laț,
Și pe acorduri seci, de contrabas,
Mă-mproașcă cu-un morman de găinaț.
În timp ce oscilez ca un pendul,
Dând înapoi ca racul, retrograd,
Oricât mă străduiesc, nu e destul,
Și știu că în depresii o să cad.
Dar chiar când mă gândeam că sunt pierdut,
Iar totul între noi s-a terminat,
Tu mi-ai trimis un virtual sărut…
Și dintr-o dată m-ai echilibrat!
Lasă un răspuns