Suflete pereche

Două suflete pereche stau pe ram ca două ciori,
E o zloată cum vezi numai la vulcanii noroioși,
Stau în ploaie, zgribulite, sub potop vărsat din nori,
Ca uitați, după o ușă, o pereche de galoși.

Două suflete pereche fără ștaif sau pedigree
Se alină doar cu gândul că sunt gemene și-atât,
Unul este o Giocondă, celălalt e mai urât,
Însă au venit pe lume, totuși, în aceeași zi.

Două suflete pereche contemplează un pământ
Ce devine din păcate tot mai greu de vizitat,
Lăcrimează soarta lumii, sub bătăile de vânt,
Fluturând ca niște rufe agățate la uscat.

Două suflete pereche, parte din același măr,
Suferind împreunate, perforate de caverne,
Se agață de lumină, năzuind la adevăr
Roase laș, pe dinăuntru, parcă de același vierme.

S-au unit într-unul singur, împărțind același chin,
Două suflete pereche suferind în miez de vară
Și valsează pe hârtie, fantomatic, ca un djin…
Cu picioarele muiate în aceeași călimară!