Șuncă de casă

N-o să mai iau mezeluri de duzină
Că-s scumpe, fără aer de te lasă:
Cum îmi reduc dramatic din chenzină,
Am hotărât să mi le fac acasă.
De ce să cumpăr șuncă injectată
Cu saramură, cam un sfert din ea,
Când am rețetă marcă garantată…
Și-o fac ușor în chicineta mea.
Iau un ciolan, baban și împlinit,
De preferabil două kilograme,
Îl operez de-a lungul c-un cuțit,
Cum ai deschide-o carte de-epigrame.
Îl dezosez ușor, cât mai complet,
Scoțând fâșii de carne, precum micii,
Cu un cuțit, tranșez felii, încet,
Mă străduiesc să nu crestez șoricii.
I-am curățat și-i pun acum deoparte
Împăturiți extrem de grijuliu,
De ei avem nevoie mai departe
Și îi vom folosi, dar mai târziu.
Pun pe planșetă numai carnea macră
Și o caftesc brutal cu un ciocan
De șnițele, dar gândul mi-e la soacră,
Ce mă pândește surâzând viclean.
Pe verso, îi mai trag înc-o bătaie,
Să nu mă întrebați la ce gândesc,
Noroc că-i zgomot, mare hărmălaie
Și nu se-aude ce boscorodesc!
Iau carnea și o pun într-un castron
Și o frământ cu sare, pasămite.
Desupra, pun șoricii ca pe tron
Și-n frigider vor sta acoperite
O noapte la răcoare și apoi,
Le scot și intim le voi presăra
Cu praf uscat și fin de usturoi,
Cu dafin mărunțit și cu boia.
Piper mai pun să fie captivant,
Dar nu exagerez, ci doar puțin,
Să fie și sărat dar și picant,
Ca la final, să ceară-un un kil de vin.
Am pus la rece totul înc-un pic
Și apoi am scos castronul ce-i frapat,
Am așezat cărnița pe șoric,
Egal și fără grabă l-am rulat.
În folie-i cilindrul ambalat
Și sigilat cu nod marinăresc
De folie am pus încă un strat
Și l-am legat ca mușchiul tigănesc.
Va fierbe cam trei ceasuri, însă lent,
Cu foc ce arde-n ritmuri de tangou,
Se pune în hârtie pergament
Și va dormi în frigider din nou..
A doua zi se taie în felii,
Poți să-l servești cu hrean sau cu muștar,
Cu ceapă, usturoi sau ce-o mai fi…
Dar musai și-un pahar de Murfatlar!