Am fost și sunt umilul scarabeu,
Gustând și mierea vieții și amarul,
De unii adulat precum un zeu,
Rostogolind mereu doar bălegarul.
Ca un Sisif, stângaci și retrograd,
Împins-am greutăți în veri toride,
Mereu în marșarier, mereu nomad,
Scurmând deșertul dintre piramide.
Mă arde Ra, cu razele-i de foc
Iar timpul mă-mpresoară ca o hidră,
Îmi port povara grea din loc în loc,
Închis într-o gigantică clepsidră.
Nisipuri curg, fierbinți sau înghețate
Mereu din răsărit spre alt apus
Și-aș vrea să urc, deși e peste poate,
Din globul cel de jos, în cel de sus.
Sunt doar un scarabeu din cei de rând,
Un anonim uitat și fără chip,
Purtându-mi crucea-n spate, până când,
Voi fi doar o movilă de nisip.
Lasă un răspuns