Pervers, cu nesimțire trași pe sfoară,
De păpușari, suntem marionete.
Strivite în politice corsete,
Având o soartă tristă și bizară.
Dalmațieni având pe blană pete
Ciolane rod chiar și plecați din țară,
Au vile cu piscină și afară
Și conturi burdușite, dar secrete.
E viața ca un teatru de păpuși,
Iar în cabină-i adormit sufleurul
Se-nchid și se deschid ascunse uși
Din care iese foametea și gerul…
Și ne rugăm umili, prin interpuși,
Ca la final să se deschidă cerul!
Lasă un răspuns