Terorism urban

Terorism urban
În după-amiaza liniștită, la restaurantul unui mall,
Stau tinerii la o șaormă sau beau gin tonic cu-alcool,
Se-aud chitare îndrăcite și bașii urlă peste poate,
Dar asta este o dovadă de pace și normalitate.
Deodată, observă o blondă, că sub o masă izolată,
Era uitată o cutie ce-avea o formă cam ciudată
Și-a anunțat rapid barmanul, acesta l-a sunat pe boss,
Iar lumea s-a retras degrabă din locul cel periculos.
Tăcut-a muzica pe dată, să nu provoace noi vibrații,
Au apărut urgent geniștii și se luară declarații,
Afară zeci de ambulanțe s-au strâns precum la exerciții
Și ziariștii să filmeze, ei primii, morții și răniții.
Când un genist luă cutia, din ea cu toți au auzit,
Fără vreo urmă de-ndoială și echivoc, un ticăit.
Un val de teamă ca o ceață în jurul lui s-a răsfirat,
Că simultan, ca la comandă, vreo zece tipe-au leșinat.
Genistul așeză cutia precaut jos pe pardoseală,
Dorind ca să dezamorseze mașinăria infernală,
Iar alte trupuri se-auziră căzând grămadă pe parchet,
Pe când cutia se deschise pe jumătate-ncet, încet…
Pe punctul să atingă bomba, un ins extrem de furios,
Intră în fugă prin mulțime, luă pachetul de pe jos,
Bărbos, cu ochelari de soare și cu aspect de terorist
Îl îmbrânci brutal în lături cu multă forță pe genist.
Strigă apoi din toți rărunchii: „Allah e bun, Allah e mare,
Am stat un ceas la toaletă, de la mizeria de mâncare
Și-n timp ce mă întorceam în fugă uitându-mi la veceu căciula,
Voi, ca niște tâlhari ce sunteți, ați vrut să îmi furați pendula! ”