Ne intră toamna iarăși prin ferestre,
Aduce zile scurte, mai puține,
Pictând cu frunze căile terestre,
Și perfuzând o ploaie rece-n vine.
Cocorii au plecat de multă vreme,
Fugind spre alte zări mai călduroase
E plin de-ndoliate crizanteme,
Pervers răcoarea ne pătrunde-n oase.
Copaci cu modestie afișează,
Pe ramuri autumnalele culori,
Un soare-nfrigurat se rușinează
Și se ascunde tremurând în nori.
Când în încheieturi simțim reuma
În vin cătăm un strop de adevăr,
Și nu ni-e teamă, chiar de pică bruma…
Avem deja zăpezile în păr!
Lasă un răspuns