Trenul de gheață

Mergeam cu trenul către Maglavit,
E frig și țăcănitu-i infernal,
Bilet la un rapid nu am găsit,
Așa că merg, mai lent, c-un personal.
Puțină lume s-a aventurat,
Doar dacă s-a ivit ceva urgent,
Nu vezi nimic prin geamul înghețat,
E ca-n Alaska în compartiment.
Și totuși am avut puțin noroc,
Sunt cu o damă plină de talente,
Picioare groase-n cizmele cu toc,
Iar sub mantou, balcoane indecente.
Stăm față-n față, pe o canapea,
Și înjurăm în gând, Guvernul, sfinții,
Aș vrea să-i spun un banc sau altceva,
Da-mi clănțăne cumplit în gură dinții.
Ea roșie-i la față, ca un măr
Și mâinile și le-a ascuns la spate,
De promoroacă are stele-n păr,
Picioarele aproape degerate.
Mi se blochează brusc un neuron
Și ace-mi intră până în sinapse,
Un sloi îmi cade brusc în pantalon,
Când ea își bagă mâna între coapse.
Riscând să torn un râu de gaz pe foc,
Rostesc, simțind că fac atac de cord:
-Promit, că de îmi faci și mie loc,
Am transpira chiar și la Polul Nord!!!