Trimisă la „Scârț”
Muncesc de dimineața până-n seară,
Precum un rob în câmpul de bumbac;
Aspir și spăl, chiar ciorbe știu să fac,
Și-aduc mereu provizii în cămară.
Și noaptea-s obligat minuni să fac,
Căci dacă nu, sunt iarăși de ocară…
Așa că gâfâi ca și trenu-n gară
Sau ca gâscanu-n oală, sub capac.
E seară, fierb ca rufa în căldare,
Un junghi în șale-ncepe să mă-mpungă,
Nevasta-n bichinei în brațe-mi sare
Și-mi spune-n timp ce muștele alungă,
Că-i ziua mea și-mi dă o sărutare…
Dar că va fi și-o noapte foarte lungă!
Lasă un răspuns